Când toţi strugurii s-au copt
Apăru-i şi eu pe lume
Stefăni cum mi se spune.
De părinţi eram iubită
Şi de orice rău ferită.

Îngrijită de bunica
Nu ştiam ce este frica.
Ochi şi mâini ridicam sus
Cântând slavă lui Isus.

Nimeni nu m-a informat
Ce am eu de îndurat.
Înainte de-a cunoaşte
Lucruri bune şi frumoase.

M-a cuprins o întristare
Şi o spaimă 'nfioraosă.
Patru surori în halate
Mi-au pus mîinile la spate,

M-au străpuns precum m-ar frânge
Până ce mi-au luat sânge.
Dându-l la laborator
Au decis că am să mor

Căci sângele mi-e bolnav
De un cancer foarte grav.
Şi în al tristeţei hal
M-am pomenit în spital

Unde pân’ la ora nopţii
M-a cuprins fiorul morţii.
Şi se ocupau de mine
Numai persone străine

Când pleca, alta venea
Şi cu ace mă ‘nţepa.
În plânsul meu nesfârşit
N-am mai ştiut a cui sunt

Spaima-mi era până-n dinţi
Şi-am uitat că am părinţi.
Ei când au venit la mine
Cu feţe de lacrimi pline

C-o ‘ntristare ca de moarte
Plângeau cum nu se mai poate.
Răul nu s-a terminat
3 ani în spital am stat

Cu seruri şi cu furtune
Mai rău cum se poate spune.

M-au adormit cu fioli
De peste 50 de ori
Şi mi-au perforat spinarea
Aşa me-am pierdut cântarea.

Ce-o ‘nvăţa-i cu ochi-n sus
Cântând slavă lui Isus.
Bucuria sa sfîrşit
Teroarea m-a chinuit

Au scos din oasele mele
Ultimul grad de putere.
Dar Bianca şi Genica
Încercau să-mi ieie frica

Îmi vorbeau cu prietenie
Eu plângeam fâră oprire.
Şi la părinţi le-am vorbit
"Lăsaţi-mă c-am murit"

Veneau să mă vadă fraţii
Eu eram în radiaţii.
La 3 ani şi jumătate
După chinuri după toate

Domnul mi-a vorbit în faţă
Că El îmi va da viaţă.
Şi că eu nu am să mor
Că voi avea un frăţior

Şi că voi primi transplant
Din sîngele lui curat.
Cuvântul s-a împlinit
Eu viaţă am primit

Când m-a părăsit teroarea
Începu-i din nou cântarea.
Cu putere şi mai mare
Am cântat în adunare

Şi toţi câţi m-au vizitat
Când eram pe-al morţii pat.
Au slăvit pe Dumnezeu
Asta vreau să fac şi eu.

În viaţă cât voi fi
Pe Isus îl voi slăvi
Pentru că m-a vindecat
Şi viaţă din nou mi-a dat.